marți, aprilie 18

Curs emotii, ascultare, vindecare - cum facem cu limitele in relatia cu copiii nostri ?

Majoritatea abordarilor asupra disciplinei iau in considerare faptul ca adultul detine inteligenta si judecata si ca ei, copiii trebuiesc instruiti.

Fundamental, copilul este vazut ca necivilizat. Este treaba copilului sa se supuna repede; este treaba parintelui sa intampine actele de indisciplina cu raspunsuri negative. Aceasta inseamna setarea limitelor.

Multi dintre parintii moderni au o privire de ansamblu mai generoasa asupra naturii si inteligentei copiilor lor. Cu toate acestea, rabdarea lor este limitata. Pana la varsta cand copiii nostri ajung la scoala generala, ca parinti ne simtim istoviti. Ne aflam in varful unei perioade solicitante iar miile de conflicte asupra limitelor ne-au vlaguit de energie, fara a se vedea un progres clar in abordarea acestora.

Este timpul sa schimbam prezumtiile in ceea ce priveste inteligenta copiilor. Vei evita multiple situatii care presupun efort si confuzie daca pleci de la convingerea ca, copilul tau are un sentiment innascut de iubire, o dorinta puternica de a coopera si un simt ascutit al justitiei.

Copiii nostri pot deosebi binele de rau - deseori ei detecteaza tonul lipsit de respect sau furie inainte ca noi sa ne dam seama ca am alunecat pe aceasta panta! Comportamentul lipsit de cooperare sau de iubire nu este parte din "natura necivilizata" a copilului. Este un comportament alimentat de o stare de deconectare sau de emotii dureroase. Atunci cand te raportezi la aceasta prezumtie generoasa, munca pe care ai fi depus-o in intelegerea comportamentului se inlatura.

In loc sa il inveti pe copil sa deosebeasca binele de rau, riscand sa devina impovarat de ideea ca este posibil sa nu "inteleaga" sarcina aceasta, puteti acorda o mai mare atentie conectarii cu el.

Cum ne dam seama cand este nevoie de limite ?                      
Sursa foto: Google ( free images )


Copilul va transmite foarte clar cand este momentul sa stabiliti niste limite. Atunci cand nu reusiti sa cititi semnalul va va transmite un altul si daca inca nu ati reusit sa il preluati va va transmite semnale care cu siguranta va vor restimula. Copilul vostru nu are capacitatea de a tolera o stare emotionala irationala. Atunci cand copilul se simte deconectat si ranit ar prefera sa va aiba langa el chiar si intr-o stare de iritare decat sa nu va aiba deloc in preajma.

Asa de mult isi doreste sa aiba parte de atentia voastra. In vreme ce mintea lui este inundata cu emotii de suparare, nu va poate oferi iubire nici voua , nici altcuiva. Nu isi poate aduce aminte ca voi sunteti de fapt de partea lui. dar este foarte constient de starea voastra emotionala si de ceea ce simtiti vis-a-vis de el. Aceste stari le percepe foarte bine si ii raman foarte adanc intiparite.

Semnale ce prevestesc momentul stabilirii unor limite 

Acestea sunt cateva dintre semnalele care ne arata ca este timpul sa setam limite:

  • nu poate mentine contact vizual relaxat
  • nu doreste sa fie atins
  • nu este deschis la schimbari
  • nu include pe ceilalti in joc sau va alege doar anumiti copii cu care sa se joace
  • vrea sa faca lucrurile doar intr-un anumit fel. Orice abatare il supara.
  • nu se poate concentra sau este preocupat cu o activitate repetitiva cum ar fi : invartitul parului, suptul degetului sau alegerea unui obiect ce ii aduce alinare ( ursulet, paturica...etc ).
Un copil care se simte deconectat nu poate gandi asa ca are foarte putina flexibilitate. Incercarea de a-l determina sa faca lucrurile in mod diferit provoaca proteste si emotii negative.

Veti dori sa setati limite ca un mod de reconectare, nu ca pedeapsa, razbunare sau pentru a-i arata ca detineti puterea. Cea mai comuna greseala pe care o facem atunci cand dorim sa setam limite este sa speram ca acele comportamente care se desfasoara in fata noastra noastra vor disparea.

Ignorand comportamentul unui copil deconectat avem tendinta sa speram ca dragii nostri copii nu se vor baga sub masa din sufragerie si in aceasta seara, asa cum au facut-o dealtfel in fiecare seara in ultimele 6 saptamani! Asa ca ne facem iluzii si asteptam un miracol si apoi ne simtim descurajati si suparati cand incep sa se bata.

A seta limite blande presupune cel putin 50% planificare! Atunci cand te conectezi cu copilul la primul semn de suparare ii vei putea arata mai multa caldura si mai multa flexibilitate asa cum va putea arata si copilul tau. Cateva minute de joc, de harjoneala atunci cand lucrurile incep sa escaladeze va poate shimba perspectiva asupra intregii zile.

Limitele sunt modul frumos de a spune "nu". Limitele blande pe care le punem si modul in care le oferim apoi ascultare le ofera exact ceea ce au nevoie.

Despre setarea limitelor in 3 pasi vom vorbi mai mult in cadrul cursului.

Acest articol a fost tradus din limba engleza si il puteti accesa integral aici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu