vineri, octombrie 6

Lectura ne ajuta sa ne conectam cu copiii

Sunt oameni extraordinari cu care viata te pune fata in fata, alaturi de care te prinzi in discutii despre idei in care crezi si iti doresti ca timpul sa se expandeze. Momentele acelea sunt nepretuite, imi hranesc spiritul si imi ofera speranta ca ne straduim sa pregatim o generatie de oameni blanzi care simt inainte de a face.

Saptamana trecuta a fost una care a adus noi constientizari. Am avut oportunitatea de a discuta cu Dl.Thomas Dowd, psiholog cu peste 40 de ani de experienta, actualmente presedinte al Consiliului American al Psihologiei comportamentale si cognitive si presedinte al Diviziei 30 ( Hipnoza Psihologica ) in cadrul Asociatiei Psihologice din America, in cadrul evenimentului Under Hypnosis. 

Unul dintre scopurile mele ca educator parental este de a crea acel sentiment de siguranta in care parintii sa isi simta propriile emotii. Asa cum spunea si Dl. Thomas Dowd, este nevoie sa stam fata in fata cu propriile frici pentru a ne putea vindeca. Tocmai aceasta munca imensa si acest curaj de a ne infrunta propriile limitari stau la baza dorintei noastre de a fi parinti mai buni pentru copiii nostri.

Sursa foto: Google Free Images
Cu totii ne dorim sa crestem copii fericiti care sa ajunga adulti sanatosi si din punct de vedere emotional, nu numai fizic. Conectarea este punctul de temelie pentru a realiza acest lucru. Lectura reprezinta o parte activa de conectare intre mine si baiatul meu inca din primele luni de viata. Statul in pat unul langa celalalt, discutiile pe marginea imaginilor, deschiderea unei lumi noi cu fiecare poveste sunt momentele pe care le pretuim cel mai mult. Chiar daca pe parcursul zilei sunt perioade in care nu am simtit acea conectare profunda, odata cu venirea momentului de lectura ne cuibarim, ne privim in ochi si incepem acest carusel al emotiilor personajelor, emotiilor noastre, culminand cu imbratisari si pupici de obraji inmiresmati.

Joi, 28 Septembrie, am avut bucuria de a ma afla printre carti valoroase, zambete de copil si manute exploratoare. Pentru ca abordarea "Parenting by Connection" are la baza conectarea mi s-a parut firesc sa vorbesc cu parintii intr-un cadru atat de primitor, de cald cum este biblioteca "Ce le citim copiilor". 

In cadrul intalnirii noastre am povestit despre limite in relatia parinte-copil si ne-am bucurat de lectura " Alfie gives a hand" a autoarei Shirley Hughes. Copilasii, unii inghesuiti in bratele parintilor, altii rasfoind carti ridicau din cand in cand privirea plina de curiozitate si cautau sa patrunda sensul povestii. Mi-a placut tare mult aceasta poveste in care personajele ar fi putut fi cu usurinta  proprii nostri copii. O zi de nastere cu invitati acasa la sarbatorit. Mame care ofereau explicatii si ghidau copiii intr-o maniera blanda, copii cu comportamente mai mult sau mai putin potrivite. Gazda care, simtind presiunea sociala, incerca sa faca fata propriilor emotii; mama care punea limite incercand sa ii ajute pe toti copiii sa se integreze; baietelul care, desi venise cu un obiect de atasament, a fost indeajuns de curajos sa il puna deoparte pentru a putea fi alaturi unui alt copil care incepuse sa planga. Toate aceste interactiuni sociale, puse pe hartie intr-un mod atat de natural, dar care ne-a oferit atat de multe ocazii de a le explica copiilor o paleta intreaga de emotii sunt adevarata hrana pentru sufletul celor mici.

Ii putem ajuta pe copiii nostri prin oferirea acestui cadru plin de siguranta si iubire in care sa ne conectam cu trairile lor prin intermediul povestilor.

Ma bucur cu recunostinta pentru toate aceste momente incarcate cu dragoste de oameni si de povesti.

joi, octombrie 5

Mami, mi-e teama de monstri!

De cate ori vi s-a intamplat sa va luati copilul de la gradinita si sa il vedeti obosit, apatic sau poate prea energic? Sa ii vedeti privirea si sa va dati seama ca ceva nu a mers bine in acea zi?

In acea dupa-amiaza au stat tacuti in masina pe drumul inspre casa. Se intorceau de la gradinita. Mama astepta sa ajunga acasa pentru a putea sa se conecteze cu baiatul asa ca pe masina se abtinu sa il intrebe ce fel de zi a avut. Incercase alta data sa afle si se lovise de "am uitat". Dar ea stia ca dupa ce ajung acasa si incep sa se priveasca, sa se imbratiseze, sa manance impreuna, baietelul ii povestea despre ziua lui.

In timp ce mancau baiatul incepu sa suspine si ii spuse mamei printre lacrimi ca un coleg i-a mancat pachetelul. Aceasta i-a spus ca ii pare tare rau pentru ce s-a intamplat si ca este sigura ca el si-ar fi dorit sa il poata manca. S-au mai prelins cateva lacrimi apoi a terminat de mancat si a anuntat-o pe  mama ca vrea sa faca artificii ( o activitate pe care o facusera cu cateva zile in urma ).

Insa mama se simtea prea obosita si i-a propus sa se aseze impreuna sa picteze. Acesta a fost de acord. Au inceput sa picteze si, la un moment dat baiatul tare incantat ii oferi mamei o pensula. Aceasta o lua, o uda, apoi puse culoare. Baiatul dintr-o data s-a intristat, a fugit de la masa pe canapea, s-a ghemuit si a oftat prelung. Mama i s-a alaturat si fara sa il intrebe nimic l-a anuntat ca este acolo pentru el. Insa baiatul a inceput sa o loveasca cu picioarele. Ea a oprit piciorul si a incercat sa il imbratiseze. Dintr-o data baiatul nu a mai lovit, insa i-a propus mamei un joc, "nu ma poti darama". Il jucasera de multe ori ( este un joc de putere pe care copiii il joaca atunci cand vor sa capete mai multa incredere in fortele proprii ). 
Sursa: Google ( Free Images )

- Joc sa fie! a spus mama. 
- Sunt sigura ca nu ma poti darama!
Baiatul se napusti cu toata forta si o dobora. 
- Vai, nu pot sa cred! Cum ai reusit, tu, un baietel, sa ma dobori?
Inca o data baiatul isi lua avant si o dobora.
- Nu pot sa cred! Baiatul asta este foarte puternic! Dar, gata, s-a terminat. De data asta , sigur, nu ma poti darama.
- Inca o data fu randul baiatului sa o doboare. Radea si radea cu fiecare cadere teatrala a mamei sale.

Pe cand se jucau ei asa, baiatul se opreste si ii spune mamei aproape in soapta.

- Hei, ia uite, au venit monstrii!
- Ce vrei sa le facem?
- Hai sa aruncam cu perne in ei!
- Hai!

Si au tot aruncat cu perne si au incercat sa ii goneasca dar acestia tot insistau sa ramana.  Ca era tare bine in casa asta unde se rade asa de mult. Pana ce, mamei ii vine ideea sa ia cotorul unei role de hartie, sa o inchida la un capat si l-a rugat pe baiat sa ii spuna pe unde sunt monstrii pentru a-i baga pe toti in tub. Curajos baiatul i-a indicat toate locurile din casa unde se aflau monstrii iar mamica dibace i-a prins pe toti in tub si apoi la indicatiile primite i-a aruncat pe geam ( a scos tubul pe pervaz afara). Apoi au urmarit cum monstrii fiorosi ies din tub si se urca pe nori, disparand o data cu acestia.

Era tare bucuros baiatul acum ca reusise sa scape de monstri. Ii veni o alta idee. Vroia sa o loveasca pe mama cu ceva. Aceasta vazand intentia i-a propus sa ia un balon. Cu toata puterea s-a indreptat si a inceput sa o lovesca cu balonul. Vaaai ce speriata mai era mama ca nu stia cine e acela care o tot loveste si il ruga pe baietel sa o apere. Cand o atingea balonul aceasta incepea sa il certe si sa-i spuna sa o lase in pace. Rasetele care au urmat si lupta mamei il ajutau pe baiat sa scoata toata tensiunea acumulata peste zi.

Pe durata unei ore de joaca baiatul a putut sa descarce mai intai frustrarea legata de faptul ca nu a putut sa isi manance pachetul. Dand deoparte aceasta frustrare au inceput sa iasa la iveala si alte emotii pe care incerca sa le vindece: aceea de a fi cateodata mai putin puternic decat altii ( a gasit jocul potrivit pentru a-si consolida increderea in sine ) si teama de monstri.

De cele mai multe ori fiind prinsi intr-un anumit ritm, atenti sa bifam cat mai multe sarcini ne este greu sa intelegem de unde vin anumite comportamente. Intrand in lumea copilului prin joc il vei ajuta sa isi consolideze increderea in tine si sa isi deschida sufletul in fata ta.