Asa a inceput calatoria mea spre mine. A fost inceputul unei calatorii minunate spre redescoperie, spre redevenire. Aveam mult prea des sentimentul ca fac parte din povestile altora si ca povestea mea inca nu incepuse. Ma pierdusem undeva in arta conversationala si nu stiusem acest lucru.
Vi s-a intamplat vreodata sa povestiti cu cineva drag si totusi sa nu va simtiti intelesi?
Vi s-a intamplat sa vorbiti cu un apropiat si sa-l intrerupeti pentru a-i da un sfat?
Ei bine, DA. Mi se intampla in mod frecvent (inca se mai intampla, atunci cand nu am o prezenta constienta). Insa, acum 10 luni, pentru prima data in cei 35 de ani ai mei, am aflat cum este sa fii cu adevarat ascultat. Se intampla in cadrul unui curs pentru parinti ( Parenting by Connection Starter Class la Hand in Hand Parenting ) unde am gasit acest minunat instrument numit Listening Partnership ( parteneriat in ascultare ). Acesta presupune un timp de ascultare intre doua persoane, timp in care aratam interesul si compasiunea noastra fara a da sfaturi si fara a judeca. A fost cu adevarat eliberator. Ma simteam dintr-o data puternica si sigura pe mine. Parca puteam sa vad lucrurile din mai multe unghiuri. Mi-am dat seama atunci ca pana in acel moment nu stiusem sa ascult cu adevarat (desi, eu asa credeam). Vi s-a intamplat si voua? Astfel, fiind ascultata am putut la randul meu sa-mi dezvolt abilitatea de a-i asculta pe ceilalti si mai ales pe pretiosul meu baietel.
Citind cartea "Parentaj sensibil si inteligent" a lui Daniel Siegel si Mary Hartzell mi s-au intarit si mai mult convingerile: "Abilitatea noastra de a comunica eficient, creand copiilor nostri un sentiment de securitate, tine intr-o masura hotaratoare de modul in care noi am inteles si am integrat evenimentele din propria noastra copilarie".
Pot spune acum ca am cautat "norocul", ca am intalnit in drumul meu oameni si situatii care mi-au intarit credinta ca doar noi suntem stapani pe viata noastra si ca nu datoram fericirea noastra celor din jur. Folosind acest instrument de ascultare am putut sa caut raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Si, simtind acea conectare, au inceput sa apara si solutiile potrivite. In acel moment ma confruntam cu o situatie pentru care ma straduiam sa gasesc o solutie.
Baietelul meu de nici 2 ani se speriase rau de un caine, atat de rau incat in acea seara dupa ce adormise, la nici 30 de minute s-a trezit si a vomitat. Am stiut atunci ca frica lui fusese puternica si ca voi avea nevoie de foarte mult timp si tact pentru a-l ajuta sa o vindece. Fiind ascultata am gasit energia necesara sa il ascult si sa il indrum.
Asa a inceput calatoria mea si a lui spre vindecare.
Cu drag,
Gina
