O zi prin ochi de copil

Cateodata 'stii' ca vei avea o zi...din aia. Asa a fost pentru noi ziua de ieri. Oricat de mult m-am straduit sa ies din cercul vicios , aveam impresia ca ma adancesc si mai tare.

A inceput de dimineata. Cumva, in 3 ore de cand ne treziseram nu reusisem sa facem nici paturile, mancarea inca fierbea ( ca si  mine, dealtfel ), jucariile erau peste tot si noi pe nicaieri. Nu stiu altii cum sunt, dar eu atunci cand este dezordine nu functionez prea bine. Si vazand ce "progrese" avusesem in ultimele 3 ore am zis ca e momentul sa asezam putin lucrurile.

I-am spus lui P:

- Te rog sa iti strangi jucariile. Daca ai nevoie de ajutor sa-mi spui.
El: chicote, sarit prin paturi.
Eu: evident iritata, alergat dupa el, incercat cu " vorba buna". Dar, nu am reusit mai nimic. Evident, eram amandoi deconectati. Cumva am reusit sa strang, sa dau cu mopul, sa mancam ceva si apoi l-am anuntat sa se pregateasca pentru jumatate de ora de Timp Special. Vroiam in afara cercului vicios si stiam ca daca ne conectam putin avem toate sansele sa schimbam cursul evenimentelor.

In Timpul Special a vrut sa alergam , am sarit in paturi, am ras in hotote, a gasit o saniuta ( suport de flori ) cu care m-a pus sa-l urmaresc si sa-i cant "saniuta fuge". Am ras iar si iar si apoi am cazut obositi si ne-am odihnit unul langa altul, ochi in ochi. Era imbujorat si respira sacadat, mogaldeata plina de energie.

Free images

Deja, simteam oxigenul cum imi patrunde fiinta si incepusem sa ma relaxez. Insa, el , vazand ca eu sunt disponibila emotional acum, era inca pus pe sotii. Vroia sa descarce si ce ramasese din emotiile intense doar ca eu nu ma simteam capabila sa il ascult atunci. Asa ca, ne-am pregatit de somnul de pranz, am citit si am asteptat...sa adoarma. Si am asteptat, si a vrut la baie, a vrut sa manace ( iar ), a vrut iar la baie, a adormit...dupa o ora si jumatate. Cred ca se subintelege ca eram intr-o stare si mai 'buna' decat cea de dimineata. Asa ca, pentru binele meu si al lui am apelat la instrumentul vindecator pentru parinti. Mi-am sunat partenera de ascultare si i-am cerut 5 minute de ascultare. In acel timp am putut sa povestesc despre ce ma deranja, ce as fi vrut sa schimb si modul in care ma afecta o zi 'grea'. Am eliberat putin din tensiune si am asteptat sa se trezeasca.

Cand s-a trezit l-am vazut entuziast si pregatit pentru 'noi aventuri'. Ne-am pregatit si am iesit la aer. Am fost la un magazin de unelte unde a gasit o multime de lucruri interesante despre care am povestit. Apoi am fost la buni unde s-a jucat in voie la aer.

La intoarcere am primit cel mai frumos dar. Vroiam sa-i spun ca imi parea rau ca nu avusesem o zi asa de buna. Incepusem sa spun:

- Stii, mami, azi a fost o zi cam...
El: minunata!
Eu: stapanindu-mi lacrimile si gandidu-ma la sinceritatea si candoarea lui.
- Da, asa ti se pare! ( surprinsa )  Cum s-a purtat mami cu tine azi?
- Frumos!

Fara cuvinte... Atunci cand crezi ca 'ai dat-o cel mai rau in bara', ca a fost o zi 'aiurea' afli de fapt ca vulcanul era in tine si ca, in parte ai reusit sa il fereci destul de bine incat la final sa fi fost doar o alta zi minunata.

Sunt recunoscatoare pentru toate momentele de acest fel. Si sunt recunoscatoare pentru instrumentele minunate de la Hand in Hand Parenting care ma ajuta zi de zi sa ma reconstruiesc.

Imi intaresc convingerea ca starea de bine vine din interior. El a vazut 'minunat' unde eu am vazut 'greu'. Pentru ca el are acum convingerea ca toata lumea este a lui, ca noi toti suntem acolo pentru ca el sa se simta iubit, dorit, apreciat. Doar ca eu, acum adult, am pierdut 'starea' aceea.

Pentru ca atunci cand simti ca ti-e greu ai nevoie doar de o mana pe umar ca totul sa para usor din nou. Dar , uneori nu vedem 'mana intinsa' pentru ca suntem ancorati in zbuciumul interior. Si P, a reusit sa ma ajute sa inteleg si sa vindec multe din durerile ascunse pana acum. Aventura continua...

Multumesc!

Cu drag,
Gina