A venit vacanta!

Copiii stiu sa se bucure de vacanta. Insa, pentru parinti, vacanta copiilor inseamna de cele mai multe ori o incarcatura emotionala mai mare, solicitari mai multe si, in general, mai multa presiune.

Ca o regula nescrisa, copiii simt momentele tensionate ale parintilor si fiindca nu beneficiaza de toata atentia lor apar primele semne de deconectare. Fie incep sa aiba cerinte exagerate, fie lovesc sau, pur si simplu, nu reusesc sa isi concentreze atentia asupra unei activitati.

Chiar si atunci cand copiii si parintii sunt impreuna la mare,la munte, la bunici si exista asteptarea ca totul sa mearga bine, apar momente dificil de gestionat.

Copiii au nevoi simple                                                                    

Sursa foto: Google ( free images )

Poate fi vorba despre cateva minute de imbratisari sau chiar o bataie cu perne primul lucru dupa ce v-ati trezit. Pe parcursul zilei este nevoie de mici sesiuni de contact vizual si de cateva bai de atentie 100% pentru copil. De preferat ar fi ca atunci cand sunteti impreuna cu copilul sa va puneti deoparte telefoanele pentru a va putea concentra doar asupra lui.

Renuntati la asteptari

Stiu, e dificil. De cele mai multe ori copilul trebuie cumva sa faca fata cerintelor din agenda noastra. Sa nu se murdareasca cand se joaca ( amuzant, nu-i asa? ), sa nu fie zgomotosi ( ne strica zen-ul de vacanta) sau multe alte situatii care ii deranjeaza pe adulti.

Dar, stati putin, sunt doar copii! Iar atunci cand sunt alaturi de noi vor sa ne arate cu toata fiinta lor cat de multa bucurie au in a trai.

Ce-ar fi daca, in schimb, ne-am alatura lor si ne-am distra. Nu, asta nu inseamna sa renuntam complet la limite, ci doar atat cat este necesar sa simta ca suntem in aceeasi tabara cu ei. Controlul nu este binevenit in nici un tip de relatie si, cu atat mai putin in relatia dintre parinti si copii. Controlul face ca atunci cand vor mai creste sa gaseasca noi modalitati de a se ascunde de noi.

Judecata celor din jur

Aflandu-ne in mijlocul furtunilor emotionale cateodata apar acele sageti usturatoare, privirile celor din jur si tot ce ne-am dori ar fi sa nu fim noi in acea situatie. Toti parintii au tendinta sa se judece prea aspru, sa creada despre ei ca nu sunt suficient de buni atunci cand copiii lor nu corespund normelor sociale. Insa, aceasta tendinta a societatii de a marginaliza copiii aflati in vindecarea ranilor emotionale nu face decat sa adanceasca sentimentul de izolare pe care il simt parintii.

Dragi parinti minunati, prima si cea mai importanta grija a voastra este siguranta emotionala a copilului vostru. Adultii din jur au propriile rani care striga dupa ajutor. Faceti o treaba minunata atunci cand va ingrijiti ca sufletul mic de langa voi sa simta siguranta si acceptarea voastra.

Atunci se vor simti scaldati in atentia voastra si, incetul cu incetul vor disparea momentele tensionate.

Centura de siguranta a parintilor 

Desigur, sunt momente cand si cel mai calm parinte simte nevoia unei pauze de reconectare cu sine. Atunci cand simtiti ca nu puteti acorda toata atentia copiilor, cand mintea pare sa fie preocupata sau sunteti prea obositi, luati o pauza.

Puteti bea un ceai, faceti o plimbare scurta, cititi un pasaj motivational sau orice altceva care sa va schimbe dispozitia. Atunci cand avem grija de propriile nevoi le facem cel mai mare dar copiilor nostri. Tensiunea va disparea si ne vom putea privi copiii ca pe fiintele bune si frumoase ce sunt.

Haideti sa ne bucuram impreuna cu ei si sa le oferim doar indrumarea noastra. Legatura puternica bazata pe incredere este cea mai buna premisa pentru a reusi sa isi consolideze stima de sine.

Te rog frumos, poti sa mi le dai?

A fost odata un baietel vesel, vorbaret, jucaus dar care purta cu el niste emotii vechi si noi. In fiecare seara cand venea ora de culcare obisnuia sa duca cu el in pat cateva masinute. In serile cand era foarte obosit ii placea sa le simta in manute , asadar alegea dintre ele doua preferate pe care sa le tina strans la piept. Apoi, incerca din rasputeri sa adoarma. Insa, de multe ori trecea si cate o ora pana cand reusea.

Intr-una din aceste seri in care soarele se ducea bland la culcare si ale carui raze inca mai luminau camera, baietelul incepuse sa se joace cu masinutele. Mama lui avusese o zi plina si isi dorea tare mult ca puiul ei sa reuseasca sa adoarma pentru a putea continua treburile casei. L-a rugat pe baietel sa parcheze masinile, a asteptat, l-a rugat iarasi pana cand la un moment dat i-a spus ca o sa i le ia si i le-a smuls din manute, punandu-le pe pat. Ii parea rau ca avusese acel moment de slabiciune, insa acum era prea tarziu.

Sursa foto: Google Free Image

Baietelul statea acum cu ochii in tavan, in timp ce mama lui il privea pe furis. Ii vazuse licarirea din ochisorii negri si remuscarile o cuprindeau din ce in ce mai tare.

- Imi pare rau! doar atat a putut spune.

Mai trecu un timp si mama isi imbratisa baietelul dandu-i cate un pupic. El s-a intors cu fata inspre ea spunand abia soptit:

- Nu ai procedat bine ca mi-ai smuls masinutele! Trebuia sa ma intrebi: te rog frumos, poti sa mi le dai?

Mama abia stapanindu-si lacrimile si suvoiul de vinovatie ii dadu dreptate si il pupase cu duiosie. Alta data era ea aceea care ii spunea aceste cuvinte cand el smulgea jucarii de la alti copii. Acum venise randul ei sa invete de la el. Baietelul ii ceruse una dintre masinute inapoi si mama i-o oferise.

Peste putin timp baietelul parea sa fi adormit. Mama a vrut sa il inveleasca si sa ii ia incet masinuta din mana pentru a o aseza pe pat. Cand a atins manuta si a inceput sa desprinda incet cate un degetel, baietelul a deschis ochisorii si a repetat ca intr-un vis in soapta:

- Nu asa!
- Te rog frumos, poti sa mi-o dai? Mama a zambit si i-a cerut frumos masinuta iar baietelul i-a dat-o. A adormit apoi linistit.

Mamei ii rasunau cuvintele lui spuse in soapta si stia ca drumul lor impreuna avea sa fie unul plin de raze de lumina ce vor strabate norii trecatori.

Sa-i ajutam pe copii sa doarma

Somnul nu vine in mod natural pentru multi dintre copii si atunci cand vine vorba sa doarma singuri sau sa doarma pe tot parcursul noptii intervin dificultatile.

Un copil mic in preajma caruia nu se afla nici un adult care sa il protejeze poate sa simta nesiguranta. Ca adulti simtul de a face diferenta intre locurile unde suntem sau nu in siguranta este mult mai dezvoltat si se extinde mult dincolo de caldura propriului pat, pana la casa sau cartierul in care locuim. Acest concept amplu de mediu sigur se dezvolta pe parcursul mai multor ani si este normal ca un copil sa simta ca are "nevoie" de contact fizic cu un adult inainte de a se simti suficient de increzator pentru a se relaxa si a dormi bine.

Majoritatea parintilor aleg sa faca lucrul cel mai convenabil ca sa ii bage pe cei mici la somn - le permit sa suga sau le da biberonul, stau langa ei si spera la cateva ore de odihna. Pentru unii dintre parinti exista un progres catre mai putine treziri pe noapte pana la somul complet pe parcursul noptii. Dar sunt si parinti care desi investesc luni de zile intr-o acomodare rabdatoare, urmeaza frustrare si acumulare de stres pentru ca nici ei si nici copilul nu reusesc sa doarma noaptea.

Sursa foto: Google Free Images

Copiii au nevoie sa le raspundem atunci cand se trezesc noaptea

Noi, parintii vrem sa ii ajutam pe copii sa invete sa doarma toata noaptea, dar de cele mai multe ori nu ne simtim comfortabil cu metodele recomandate care ne spun sa lasam copilul sa planga, speriat si singur, in patutul sau camera lui, fara nici un raspuns din partea noastra. Multi parinti nu suporta sa faca acest lucru. Nu se imbina aceasta perspectiva cu instinctul nostru de a ajuta si de a fi alaturi atunci cand copilul are nevoie de alinarea noastra. Acest instinct este bun.

Parintii trebuie sa raspunda atunci cand copilul plange. Copiii au nevoie sa stie ca vom fi acolo pentru ei, mai ales ca intreg sistemul lor le transmite ca ceva este in neregula.

Cum ii ajutam pe copii sa doarma cu abordarea "te voi asculta pana cand vei putea sa adormi"

Exista o cale eficienta si plina de suport pentru a gestiona problemele legate de somn ale copiilor. Aceasta abordarea ii permite copilului sa dizolve tensiunea care il trezeste si iti permite sa il ajuti sa isi recapete relaxarea pentru a dormi linistit. Nu este o abordare usoara, dar este una plina de iubire, respect si mai ales, functioneaza.

Principiile dupa care se ghideaza aceasta abordare sunt urmatoarele:

• cand copiii nu pot dormi toata noaptea ( asigurandu-ne ca nu exista probleme de sanatate sau de dezvoltare precum febra sau puseu de crestere ), de cele mai multe ori este o cauza emotionala care apare in creierul copilului in timpul somnului

• stresul emotional al copilului se poate vindeca atunci cand un adult poate sta langa copil si ii asculta emotiile. Plansul, lupta, transpiratul si tremuratul sunt cai prin care copiii vindeca fricile si durerile, atunci cand langa ei se afla un parinte atent care ii sprijina in acest proces. Faptul ca ne arata emotiile lui cele mai intense este modul cel mai bun prin care copilul se poate debarasa de incarcatura emotionala. Acele emotii pot veni din experiente dificile si dureroase, fie recente sau din trecut.

• copiii au capacitatea de a-si exprima emotiile de suparare intr-un mod viguros si rapid. Dar ceea ce stim noi despre aceste episoade este ca e nevoie sa le oprim imediat! Suntem invatati sa le oferim suzeta, mancare, leganat, sa-i certam si mai tarziu sa ii pedepsim sau sa ii lovim, in cazul in care plansul dureaza mai mult de un minut. Suntem invatati sa actionam impotriva instinctului sanatos al copilului nostru de a se debarasa de emotiile neplacute imediat ce ele apar.

Astfel, copiii inmagazineaza aceste suparari, incercand de multe ori pe parcursul unei zile sa le descarce, de obicei prin testarea limitelor sau facand crize din cauza unor lucruri marunte. Daca nu reusesc sa descarce aceste emotii in timpul zilei, ii pot deranja pe parcursul noptii.

Din aceasta cauza alaptarea sau leganatul unui copil care se trezeste des nu il va linisti astfel incat sa nu se trezeasca din nou. De fapt, cu cat rezervorul emotional al copilului este mai plin cu atat se va trezi mai des in speranta ca va avea sansa sa descarce aceste emotii. 

Ajuta-l pe copilul tau sa elibereze emotiile care il trezesc

Acest lucru este mai usor de facut ziua decat noaptea, asa ca o strategie buna este sa incerci mai intai sa asculti supararile copilului atunci cand ele apar pe parcursul zilei. Pur si simplu apropie-te, spune-i cu caldura ca esti acolo pentru el, ofera-i contact vizual si mangaiere si da-i voie sa planga sau chiar sa faca un tantrum pana cand se simte mai bine.

Copiii folosesc pretexte nesemnificative pentru a incepe procesul descarcarii emotiilor. Vor incepe sa planga pentru ca ii bagati bluza pe cap, pentru ca doriti sa il spalati pe cap, pentru ca plecati sase pasi de langa el sa puteti spala vasele sau ca nu poate manca din farfuria preferata. Atunci cand apare criza de furie si plansul , stati aproape de el validandu-i emotiile si nu incercati sa rezolvati acel lucru marunt care l-a suparat. Doar stati si ascultati-le sentimentele pentru o perioada cat mai mare de timp.

Atunci cand copiii ne vad ca suntem linistiti si ii ascultam, de cele mai multe ori incep sa planga si mai tare. Atentia voastra iubitoare le ofera increderea de a incerca sa vindece sentimente puternice de frica si durere. Ai incredere in copilul tau pentru ca stie cum sa se vindece cu tine alaturi. O sa vezi rezultate extraordinare dupa un plans bun, eliberator. Il va ajuta pe copilul tau sa se relaxeze, sa aiba incredere in tine si sa vada lumea ca pe un loc mai sigur. Tot ceea ce are nevoie este sa stie ca esti langa el, increzator ca totul este bine.

Aceasta este o parte a unui articol tradus din limba engleza si il puteti accesa aici.

Stiinta care sustine instrumentul "Ascultarea emotiilor" ( Staylistening )

Copiii nostri pot alege cele mai nepotrivite momente sa arate ca emotiile lor au nevoie de o supapa de eliberare; se arunca pe jos plangand in hohote si refuza sa mai plece de acolo. Ne frustreaza atunci cand incercam sa iesim pe usa, ne fac sa ne simtim rusinati atunci cand suntem la cumparaturi sau, dintr-o data transforma vizita la bunici in ceva stanjenitor. Prinsi in tumultul vietii de parinti ni se intampla rar sa gasim timpul necesar sau disponibilitatea sa ii ascultam cu adevarat pe copiii nostri.

Dar sunt atat de bucuroasa sa impartasesc faptul ca intelegand mai multe despre beneficiile pe care lacrimile si tantrumurile le au, mi-au permis sa devin empatica, conectata si sa ofer mai multa caldura atunci cand copiii mei sunt suparati. Mi-a permis sa inteleg la un nivel profund cum ii ajutam pe copii sa isi creasca inteligenta atunci cand oferim conectare.

De ce sunt bune lacrimile                                                                           

Sursa foto: Google Free Images

Principiul de baza al instrumentului Stailistening consta in faptul ca plansul este un proces natural de recuperare in urma supararilor. Atunci cand le permitem copiilor nostri sa planga si sa faca tantrumuri le oferim calea spre vindecarea durerilor, recuperarea gandirii si intarirea relatiei parinte - copil ( Patty Wipfler, Listening to Children Booklet: Crying ). Psihologul si fondatorul Aware Parenting, Aletha Solter, scrie in cartea ei Tears and Tantrums, What to do when Babies and Children Cry, ca "nu orice tip de plans este un indicator al unei nevoi imediate sau dorinte. In majoritatea cazurilor este vorba despre un mecanism natural de eliberare a stresului care permite copiilor sa se vindece in urma momentelor anterioare care i-au infricosat sau a experientelor frustrante." Cu alte cuvinte bebelusii si copii plang pentru a arata nevoi care au ramas neimplinite, cu toate acestea nu este singurul motiv - ei mai plang ca sa elibereze stres si dificultati care au rezultat din tensiuni fizice sau emotionale.

Plansul de asemenea ne poate apropia de catre cei din jurul nostru. Este un mecanism de comunicare important pentru a construi un atasament puternic si o punte de intelegere intre copii si parinti ( Solter, 2009; Nelson, 2005 ). Acest lucru iese in evidenta mai ales atunci cand cei din jurul nostru ne arata sprijin atunci cand plangem , permitand astfel beneficiilor vindecatoare sa apara ( Bylsma, 2011).

Continuarea acestui articol scris de catre colega mea - Lyra L'Estrange, New South Wales, Australia o gasiti aici.

In cadrul cursului Emotii, Ascultare, Vindecare vom aprofunda stiinta din spatele instrumentelor iar participantii beneficiaza de suport si ascultare.

Va astept cu drag si bucurie!
Gina

O noua perspectiva asupra tantrumurilor si a crizelor de furie

Ceea ce nu stiu majoritatea parintilor este ca tantrumurile si crizele de furie sunt doar cateva dintre modalitatile naturale ale organismului de a descarca emotiile puternice pe care copiii le simt. Ei nu au dezvoltate inca mecanismele de autoreglare emotionala si atunci cand ne aflam in fata acestor desfasurari de energie ne lasam incet curpinsi de idei precum: "oare ce l-o fi apucat acum!? Acum 2 minute era bine."

Adultii au mai multa ingaduinta fata de alti adulti atunci cand acestia au cate o zi mai putin buna, insa, cand vine vorba de copii avem asteptarea ca ei sa isi innabuse cat mai rapid sentimentele de frustrare.

O noua perspectiva este necesara pentru a veni in sprijinul deszoltarii emotionale a copiilor nostri.

Experienta bogata cu miile de copii de-a lungul celor peste 25 de ani de munca au facut-o pe Patty Wipfler sa ne impartaseasca din intelepciunea ei.

"Sunt patru perceptii fundamentale care ne pot ajuta sa privim tantrumurile intr-o noua lumina:

• Copiilor le face placere atunci cand pot comunica usor, cand sunt iubitori, cooperanti si nerabdatori sa invete. Copiilor le place sa aiba parte de experiente placute, sa fie increzatori si entuziasti.                                                                                                  

  

  Sursa foto: Google ( free images )

• Natura buna a copiilor poate fi umbrita de emotii negative. Atunci cand se simt tristi, infricosati, plictisiti, rusinati, sau cand se simt singuri si neapreciati, emotiile negative ii coplesesc. Aceasta tensiune emotionala ii aduce pe panta comportamentelor nepotrivite, departe de natura lor cooperanta, increzatoare si entuziasta. Cand se afla sub umbrela emotiilor se poate spune la modul fizic ca acestia nu mai pot gandi.

• Emotiile dureroase il limiteaza pe copil intr-un comportament temator si irational. Un copil se va angaja in comportamente nepotrivite tocmai pentru a ne semnala ca au nevoie de ajutor.

• Cu putin ajutor un copil care se simte suparat si inflexibil isi poate recapata capacitatea de a gandi si de a se bucura. Pentru a face acest lucru are nevoie de un adult care sa ii fie aproape si sa il sprijine in timp ce el lucreaza la vindecarea supararii."

Cateodata tot ceea ce ne dorim ca parinti este sa avem parte de o zi linistita. Insa. de departe cel mai mare dar pe care il putem face copiilor nostri este sa ii ascultam in momentele lor pline de durere. Capacitatea noastra de a oferi ascultare si contact vizual atunci cand ei se simt izolati si deconectati ii va ajuta sa isi recapete stima de sine si puterea interioara.

Va astept cu mare bucurie si recunostinta in cadrul cursului Emotii, Ascultare, Vindecare sa povestim mai multe despre acest subiect important din viata noastra de parinti.

Curs emotii, ascultare, vindecare - cum facem cu limitele in relatia cu copiii nostri ?

Majoritatea abordarilor asupra disciplinei iau in considerare faptul ca adultul detine inteligenta si judecata si ca ei, copiii trebuiesc instruiti.

Fundamental, copilul este vazut ca necivilizat. Este treaba copilului sa se supuna repede; este treaba parintelui sa intampine actele de indisciplina cu raspunsuri negative. Aceasta inseamna setarea limitelor.

Multi dintre parintii moderni au o privire de ansamblu mai generoasa asupra naturii si inteligentei copiilor lor. Cu toate acestea, rabdarea lor este limitata. Pana la varsta cand copiii nostri ajung la scoala generala, ca parinti ne simtim istoviti. Ne aflam in varful unei perioade solicitante iar miile de conflicte asupra limitelor ne-au vlaguit de energie, fara a se vedea un progres clar in abordarea acestora.

Este timpul sa schimbam prezumtiile in ceea ce priveste inteligenta copiilor. Vei evita multiple situatii care presupun efort si confuzie daca pleci de la convingerea ca, copilul tau are un sentiment innascut de iubire, o dorinta puternica de a coopera si un simt ascutit al justitiei.

Copiii nostri pot deosebi binele de rau - deseori ei detecteaza tonul lipsit de respect sau furie inainte ca noi sa ne dam seama ca am alunecat pe aceasta panta! Comportamentul lipsit de cooperare sau de iubire nu este parte din "natura necivilizata" a copilului. Este un comportament alimentat de o stare de deconectare sau de emotii dureroase. Atunci cand te raportezi la aceasta prezumtie generoasa, munca pe care ai fi depus-o in intelegerea comportamentului se inlatura.

In loc sa il inveti pe copil sa deosebeasca binele de rau, riscand sa devina impovarat de ideea ca este posibil sa nu "inteleaga" sarcina aceasta, puteti acorda o mai mare atentie conectarii cu el.

Cum ne dam seama cand este nevoie de limite ?                      

Sursa foto: Google ( free images )

Copilul va transmite foarte clar cand este momentul sa stabiliti niste limite. Atunci cand nu reusiti sa cititi semnalul va va transmite un altul si daca inca nu ati reusit sa il preluati va va transmite semnale care cu siguranta va vor restimula. Copilul vostru nu are capacitatea de a tolera o stare emotionala irationala. Atunci cand copilul se simte deconectat si ranit ar prefera sa va aiba langa el chiar si intr-o stare de iritare decat sa nu va aiba deloc in preajma.

Asa de mult isi doreste sa aiba parte de atentia voastra. In vreme ce mintea lui este inundata cu emotii de suparare, nu va poate oferi iubire nici voua , nici altcuiva. Nu isi poate aduce aminte ca voi sunteti de fapt de partea lui. dar este foarte constient de starea voastra emotionala si de ceea ce simtiti vis-a-vis de el. Aceste stari le percepe foarte bine si ii raman foarte adanc intiparite.

Semnale ce prevestesc momentul stabilirii unor limite 

Acestea sunt cateva dintre semnalele care ne arata ca este timpul sa setam limite:

• nu poate mentine contact vizual relaxat
• nu doreste sa fie atins
• nu este deschis la schimbari
• nu include pe ceilalti in joc sau va alege doar anumiti copii cu care sa se joace
• vrea sa faca lucrurile doar intr-un anumit fel. Orice abatare il supara.
• nu se poate concentra sau este preocupat cu o activitate repetitiva cum ar fi : invartitul parului, suptul degetului sau alegerea unui obiect ce ii aduce alinare ( ursulet, paturica...etc ).

Un copil care se simte deconectat nu poate gandi asa ca are foarte putina flexibilitate. Incercarea de a-l determina sa faca lucrurile in mod diferit provoaca proteste si emotii negative.

Veti dori sa setati limite ca un mod de reconectare, nu ca pedeapsa, razbunare sau pentru a-i arata ca detineti puterea. Cea mai comuna greseala pe care o facem atunci cand dorim sa setam limite este sa speram ca acele comportamente care se desfasoara in fata noastra noastra vor disparea.

Ignorand comportamentul unui copil deconectat avem tendinta sa speram ca dragii nostri copii nu se vor baga sub masa din sufragerie si in aceasta seara, asa cum au facut-o dealtfel in fiecare seara in ultimele 6 saptamani! Asa ca ne facem iluzii si asteptam un miracol si apoi ne simtim descurajati si suparati cand incep sa se bata.

A seta limite blande presupune cel putin 50% planificare! Atunci cand te conectezi cu copilul la primul semn de suparare ii vei putea arata mai multa caldura si mai multa flexibilitate asa cum va putea arata si copilul tau. Cateva minute de joc, de harjoneala atunci cand lucrurile incep sa escaladeze va poate shimba perspectiva asupra intregii zile.

Limitele sunt modul frumos de a spune "nu". Limitele blande pe care le punem si modul in care le oferim apoi ascultare le ofera exact ceea ce au nevoie.

Despre setarea limitelor in 3 pasi vom vorbi mai mult in cadrul cursului.

Acest articol a fost tradus din limba engleza si il puteti accesa integral aici.

Cuvintele parintilor stau marturie

Hand in Hand a ajutat mii de oameni din intreaga lume sa-si imbunatateasca viata de familie. Dar impactul pozitiv este resimtit cel mai mult dincolo de granitele individuale ale caselor.

Cu fiecare legatura parinte - copil intarita, acel copil va fi mai bine pregatit sa infrunte provocarile vietii.

Studiile arata ca o legatura emotionala puternica intre persoana de ingrijire si copil este cea mai buna armura a acestuia din urma impotriva drogurilor, violentei si a altor situatii adverse intalnite in cadrul societatii.

Intr-un sondaj de opinie recent, parintii nostri au raportat un grad de satisfactie de 98%. Dintre acestia 35% ne-au marturisit ca programul nostru a fost transformational, cu un impact major asupra relatiilor cu copiii dar si intre ceilalti membri, 39.3% ne-au spus ca programul nostru a fost foarte bun si le-a implinit nevoile imediate; in timp ce 24.4 % ne-au spus ca programul nostru a fost satisfacator si le-am oferit informatii aditionale pe care sa le foloseasca.

In acest moment abordarea Parenting by Connection este folosita de catre educatori, profesori, terapeuti si lideri ai comunitatilor din Statele Unite dar si la nivel international.

Acest articol a fost tradus din limba engleza si poate fi accesat integral aici.