Curs "Totul despre plans si crize de furie!"

Cu totii ne dorim sa crestem copii fericiti care sa ajunga adulti sanatosi si din punct de vedere emotional, nu numai fizic.

Cursul se adreseaza parintilor, educatorilor, profesorilor, bonelor si bunicilor.

Acest curs este pentru tine daca:

- iti doresti sa intelegi din punct de vedere stiintific cum apare plansul si criza de furie;
- iti doresti sa inveti instrumente practice prin care sa iti ajuti copilul sa isi creasca rezilienta in fata adversitatilor;
- iti doresti sa faci parte dintr-un grup ce pune accentul pe confidentialitate si bunatatea fiecarui membru;
- iti doresti sa stii cum poti crea o relatie speciala cu copilul tau care il va face sa fii tu prima persoana la care vine atunci cand intampina greutati;
- iti doresti sa stii cum sa ai grija de tine si cum sa intelegi emotiile care apar pe parcursul unei zile din viata de parinte.

Unui copil ii este teama atunci cand circumstantele pe care nu le poate controla sau intelege ii zguduie sentimentul fragil de siguranta.
Ca urmare, atunci cand copiilor le este frica devin inflexibili, incapatanati, agresivi sau timizi. Un copil speriat – lucru valabil pentru toti oamenii, de toate varstele, care simt teama – este cuprins de emotie. Se simte amenintat, indiferent ca este vorba de un pericol real sau nu. Reactiile primare sunt: lupta, fugi sau ingheata.
Atunci cand sunt cuprinsi de frica, copiii nu pot gandi. Ei reactioneaza instinctiv fiind ghidati de nevoile corpului de a ramane in siguranta. Situatiile in care frica s-a instalat il fac pe copil sa se simta neputincios. Mai mereu, copilul alege sa isi elibereze fricile intr-un mediu sigur folosind un pretext care este comun si lipsit de importanta. Iar noi, cei care ii avem in grija, adesea ne intrebam: “Ce l-o fi apucat acum, asa, din senin?”

Fricile copiilor nostri pot fi coplesitoare pentru noi. Si stim ca fiecare copil vine in viata parintilor lui si apasa cele mai dureroase butoane. Asadar, este important sa ne constientizam propriile frici si sa povestim despre ele cu cineva drag care sa ne ofere sentimentul de siguranta pentru a le putea elibera.
Vindecandu-ne propriile frici le oferim copiilor nostri sentimentul ca lumea este un loc sigur in care putem creste si ne putem dezvolta. Astfel, ne recastigam increderea in propriile abilitati si le aratam ca suntem increzatori in ei.
Lawrence J. Cohen spune : “Faceti lucruri de care va este teama, distractive si sigure in fiecare zi!”

Pentru inscrieri accesati aici.

Va astept cu drag!

Lectura ne ajuta sa ne conectam cu copiii

Sunt oameni extraordinari cu care viata te pune fata in fata, alaturi de care te prinzi in discutii despre idei in care crezi si iti doresti ca timpul sa se expandeze. Momentele acelea sunt nepretuite, imi hranesc spiritul si imi ofera speranta ca ne straduim sa pregatim o generatie de oameni blanzi care simt inainte de a face.

Saptamana trecuta a fost una care a adus noi constientizari. Am avut oportunitatea de a discuta cu Dl.Thomas Dowd, psiholog cu peste 40 de ani de experienta, actualmente presedinte al Consiliului American al Psihologiei comportamentale si cognitive si presedinte al Diviziei 30 ( Hipnoza Psihologica ) in cadrul Asociatiei Psihologice din America, in cadrul evenimentului Under Hypnosis. 

Unul dintre scopurile mele ca educator parental este de a crea acel sentiment de siguranta in care parintii sa isi simta propriile emotii. Asa cum spunea si Dl. Thomas Dowd, este nevoie sa stam fata in fata cu propriile frici pentru a ne putea vindeca. Tocmai aceasta munca imensa si acest curaj de a ne infrunta propriile limitari stau la baza dorintei noastre de a fi parinti mai buni pentru copiii nostri.

Sursa foto: Google Free Images

Cu totii ne dorim sa crestem copii fericiti care sa ajunga adulti sanatosi si din punct de vedere emotional, nu numai fizic. Conectarea este punctul de temelie pentru a realiza acest lucru. Lectura reprezinta o parte activa de conectare intre mine si baiatul meu inca din primele luni de viata. Statul in pat unul langa celalalt, discutiile pe marginea imaginilor, deschiderea unei lumi noi cu fiecare poveste sunt momentele pe care le pretuim cel mai mult. Chiar daca pe parcursul zilei sunt perioade in care nu am simtit acea conectare profunda, odata cu venirea momentului de lectura ne cuibarim, ne privim in ochi si incepem acest carusel al emotiilor personajelor, emotiilor noastre, culminand cu imbratisari si pupici de obraji inmiresmati.

Joi, 28 Septembrie, am avut bucuria de a ma afla printre carti valoroase, zambete de copil si manute exploratoare. Pentru ca abordarea "Parenting by Connection" are la baza conectarea mi s-a parut firesc sa vorbesc cu parintii intr-un cadru atat de primitor, de cald cum este biblioteca "Ce le citim copiilor". 

In cadrul intalnirii noastre am povestit despre limite in relatia parinte-copil si ne-am bucurat de lectura " Alfie gives a hand" a autoarei Shirley Hughes. Copilasii, unii inghesuiti in bratele parintilor, altii rasfoind carti ridicau din cand in cand privirea plina de curiozitate si cautau sa patrunda sensul povestii. Mi-a placut tare mult aceasta poveste in care personajele ar fi putut fi cu usurinta  proprii nostri copii. O zi de nastere cu invitati acasa la sarbatorit. Mame care ofereau explicatii si ghidau copiii intr-o maniera blanda, copii cu comportamente mai mult sau mai putin potrivite. Gazda care, simtind presiunea sociala, incerca sa faca fata propriilor emotii; mama care punea limite incercand sa ii ajute pe toti copiii sa se integreze; baietelul care, desi venise cu un obiect de atasament, a fost indeajuns de curajos sa il puna deoparte pentru a putea fi alaturi unui alt copil care incepuse sa planga. Toate aceste interactiuni sociale, puse pe hartie intr-un mod atat de natural, dar care ne-a oferit atat de multe ocazii de a le explica copiilor o paleta intreaga de emotii sunt adevarata hrana pentru sufletul celor mici.

Ii putem ajuta pe copiii nostri prin oferirea acestui cadru plin de siguranta si iubire in care sa ne conectam cu trairile lor prin intermediul povestilor.

Ma bucur cu recunostinta pentru toate aceste momente incarcate cu dragoste de oameni si de povesti.

Mami, mi-e teama de monstri!

De cate ori vi s-a intamplat sa va luati copilul de la gradinita si sa il vedeti obosit, apatic sau poate prea energic? Sa ii vedeti privirea si sa va dati seama ca ceva nu a mers bine in acea zi?

In acea dupa-amiaza au stat tacuti in masina pe drumul inspre casa. Se intorceau de la gradinita. Mama astepta sa ajunga acasa pentru a putea sa se conecteze cu baiatul asa ca pe masina se abtinu sa il intrebe ce fel de zi a avut. Incercase alta data sa afle si se lovise de "am uitat". Dar ea stia ca dupa ce ajung acasa si incep sa se priveasca, sa se imbratiseze, sa manance impreuna, baietelul ii povestea despre ziua lui.

In timp ce mancau baiatul incepu sa suspine si ii spuse mamei printre lacrimi ca un coleg i-a mancat pachetelul. Aceasta i-a spus ca ii pare tare rau pentru ce s-a intamplat si ca este sigura ca el si-ar fi dorit sa il poata manca. S-au mai prelins cateva lacrimi apoi a terminat de mancat si a anuntat-o pe  mama ca vrea sa faca artificii ( o activitate pe care o facusera cu cateva zile in urma ).

Insa mama se simtea prea obosita si i-a propus sa se aseze impreuna sa picteze. Acesta a fost de acord. Au inceput sa picteze si, la un moment dat baiatul tare incantat ii oferi mamei o pensula. Aceasta o lua, o uda, apoi puse culoare. Baiatul dintr-o data s-a intristat, a fugit de la masa pe canapea, s-a ghemuit si a oftat prelung. Mama i s-a alaturat si fara sa il intrebe nimic l-a anuntat ca este acolo pentru el. Insa baiatul a inceput sa o loveasca cu picioarele. Ea a oprit piciorul si a incercat sa il imbratiseze. Dintr-o data baiatul nu a mai lovit, insa i-a propus mamei un joc, "nu ma poti darama". Il jucasera de multe ori ( este un joc de putere pe care copiii il joaca atunci cand vor sa capete mai multa incredere in fortele proprii ). 

Sursa: Google ( Free Images )

- Joc sa fie! a spus mama. 

- Sunt sigura ca nu ma poti darama!

Baiatul se napusti cu toata forta si o dobora. 

- Vai, nu pot sa cred! Cum ai reusit, tu, un baietel, sa ma dobori?

Inca o data baiatul isi lua avant si o dobora.

- Nu pot sa cred! Baiatul asta este foarte puternic! Dar, gata, s-a terminat. De data asta , sigur, nu ma poti darama.

- Inca o data fu randul baiatului sa o doboare. Radea si radea cu fiecare cadere teatrala a mamei sale.

Pe cand se jucau ei asa, baiatul se opreste si ii spune mamei aproape in soapta.

- Hei, ia uite, au venit monstrii!

- Ce vrei sa le facem?

- Hai sa aruncam cu perne in ei!

- Hai!

Si au tot aruncat cu perne si au incercat sa ii goneasca dar acestia tot insistau sa ramana.  Ca era tare bine in casa asta unde se rade asa de mult. Pana ce, mamei ii vine ideea sa ia cotorul unei role de hartie, sa o inchida la un capat si l-a rugat pe baiat sa ii spuna pe unde sunt monstrii pentru a-i baga pe toti in tub. Curajos baiatul i-a indicat toate locurile din casa unde se aflau monstrii iar mamica dibace i-a prins pe toti in tub si apoi la indicatiile primite i-a aruncat pe geam ( a scos tubul pe pervaz afara). Apoi au urmarit cum monstrii fiorosi ies din tub si se urca pe nori, disparand o data cu acestia.

Era tare bucuros baiatul acum ca reusise sa scape de monstri. Ii veni o alta idee. Vroia sa o loveasca pe mama cu ceva. Aceasta vazand intentia i-a propus sa ia un balon. Cu toata puterea s-a indreptat si a inceput sa o lovesca cu balonul. Vaaai ce speriata mai era mama ca nu stia cine e acela care o tot loveste si il ruga pe baietel sa o apere. Cand o atingea balonul aceasta incepea sa il certe si sa-i spuna sa o lase in pace. Rasetele care au urmat si lupta mamei il ajutau pe baiat sa scoata toata tensiunea acumulata peste zi.

Pe durata unei ore de joaca baiatul a putut sa descarce mai intai frustrarea legata de faptul ca nu a putut sa isi manance pachetul. Dand deoparte aceasta frustrare au inceput sa iasa la iveala si alte emotii pe care incerca sa le vindece: aceea de a fi cateodata mai putin puternic decat altii ( a gasit jocul potrivit pentru a-si consolida increderea in sine ) si teama de monstri.

De cele mai multe ori fiind prinsi intr-un anumit ritm, atenti sa bifam cat mai multe sarcini ne este greu sa intelegem de unde vin anumite comportamente. Intrand in lumea copilului prin joc il vei ajuta sa isi consolideze increderea in tine si sa isi deschida sufletul in fata ta.

O zi obisnuita. O mama obisnuita. Un copil obisnuit

In ultimul timp copilul obisnuit despre care va povestesc nu mai dorea sa doarma la pranz.

Insa, in acea zi obisnuita mama tare s-ar fi bucurat sa se cufunde in cateva minute de liniste. Cu toate acestea copilul avea alte planuri. Pe cand mama statea intinsa, intr-o toropeala placuta, acesta incepuse sa cante, sa se joace cu masinute, ca mai apoi sa se rostogoleasca peste capul mamei si sa-i ceara sa se "dambaleasca". Mamei ii placea tare mult cand auzea cuvantul acela plin de atata semnificatie pentru ei. Era cuvantul pe care il foloseau atunci cand vroiau sa se harjoneasca. Tare incantat era copilul atunci cand se "lupta" cu mama sa. Dar iata ca mama obisnuita vroia de aceasta data doar liniste, vroia ca totul in jur sa se transforme in tacere si sa simta doar ritmul propriei respiratii.

Sursa foto: Google Free Images

 Dintr-o data mama obisnuita, pe jumatate aflata intr-o lume numai de ea stiuta, i-a propus copilului obisnuit sa se duca in camera alaturata pentru a se juca. El simtea ca mama nu mai este acolo pentru el si incepuse in felul lui obisnuit sa o faca sa revina la starea de joaca.

Relatia lor asemanatoare unui dans, trecea acum prin pasi de passo doble, urmand apoi un tango si terminand suav in pasi de vals.

Mama obisnuita ii oferi copilului obisnuit reasigurarea de care avea nevoie. Se privira indelung, copilul sarutandu-i parul matasos si se lasa cuprins de imbratisarea plina de caldura.

Este in regula pentru mama obisnuita sa isi daruiasca pauze. Astfel, va primi cu iubire tot ceea ce vine la ea si va darui cu iubire mai departe.

A venit vacanta!

Copiii stiu sa se bucure de vacanta. Insa, pentru parinti, vacanta copiilor inseamna de cele mai multe ori o incarcatura emotionala mai mare, solicitari mai multe si, in general, mai multa presiune.

Ca o regula nescrisa, copiii simt momentele tensionate ale parintilor si fiindca nu beneficiaza de toata atentia lor apar primele semne de deconectare. Fie incep sa aiba cerinte exagerate, fie lovesc sau, pur si simplu, nu reusesc sa isi concentreze atentia asupra unei activitati.

Chiar si atunci cand copiii si parintii sunt impreuna la mare,la munte, la bunici si exista asteptarea ca totul sa mearga bine, apar momente dificil de gestionat.

Copiii au nevoi simple                                                                    

Sursa foto: Google ( free images )

Poate fi vorba despre cateva minute de imbratisari sau chiar o bataie cu perne primul lucru dupa ce v-ati trezit. Pe parcursul zilei este nevoie de mici sesiuni de contact vizual si de cateva bai de atentie 100% pentru copil. De preferat ar fi ca atunci cand sunteti impreuna cu copilul sa va puneti deoparte telefoanele pentru a va putea concentra doar asupra lui.

Renuntati la asteptari

Stiu, e dificil. De cele mai multe ori copilul trebuie cumva sa faca fata cerintelor din agenda noastra. Sa nu se murdareasca cand se joaca ( amuzant, nu-i asa? ), sa nu fie zgomotosi ( ne strica zen-ul de vacanta) sau multe alte situatii care ii deranjeaza pe adulti.

Dar, stati putin, sunt doar copii! Iar atunci cand sunt alaturi de noi vor sa ne arate cu toata fiinta lor cat de multa bucurie au in a trai.

Ce-ar fi daca, in schimb, ne-am alatura lor si ne-am distra. Nu, asta nu inseamna sa renuntam complet la limite, ci doar atat cat este necesar sa simta ca suntem in aceeasi tabara cu ei. Controlul nu este binevenit in nici un tip de relatie si, cu atat mai putin in relatia dintre parinti si copii. Controlul face ca atunci cand vor mai creste sa gaseasca noi modalitati de a se ascunde de noi.

Judecata celor din jur

Aflandu-ne in mijlocul furtunilor emotionale cateodata apar acele sageti usturatoare, privirile celor din jur si tot ce ne-am dori ar fi sa nu fim noi in acea situatie. Toti parintii au tendinta sa se judece prea aspru, sa creada despre ei ca nu sunt suficient de buni atunci cand copiii lor nu corespund normelor sociale. Insa, aceasta tendinta a societatii de a marginaliza copiii aflati in vindecarea ranilor emotionale nu face decat sa adanceasca sentimentul de izolare pe care il simt parintii.

Dragi parinti minunati, prima si cea mai importanta grija a voastra este siguranta emotionala a copilului vostru. Adultii din jur au propriile rani care striga dupa ajutor. Faceti o treaba minunata atunci cand va ingrijiti ca sufletul mic de langa voi sa simta siguranta si acceptarea voastra.

Atunci se vor simti scaldati in atentia voastra si, incetul cu incetul vor disparea momentele tensionate.

Centura de siguranta a parintilor 

Desigur, sunt momente cand si cel mai calm parinte simte nevoia unei pauze de reconectare cu sine. Atunci cand simtiti ca nu puteti acorda toata atentia copiilor, cand mintea pare sa fie preocupata sau sunteti prea obositi, luati o pauza.

Puteti bea un ceai, faceti o plimbare scurta, cititi un pasaj motivational sau orice altceva care sa va schimbe dispozitia. Atunci cand avem grija de propriile nevoi le facem cel mai mare dar copiilor nostri. Tensiunea va disparea si ne vom putea privi copiii ca pe fiintele bune si frumoase ce sunt.

Haideti sa ne bucuram impreuna cu ei si sa le oferim doar indrumarea noastra. Legatura puternica bazata pe incredere este cea mai buna premisa pentru a reusi sa isi consolideze stima de sine.

Te rog frumos, poti sa mi le dai?

A fost odata un baietel vesel, vorbaret, jucaus dar care purta cu el niste emotii vechi si noi. In fiecare seara cand venea ora de culcare obisnuia sa duca cu el in pat cateva masinute. In serile cand era foarte obosit ii placea sa le simta in manute , asadar alegea dintre ele doua preferate pe care sa le tina strans la piept. Apoi, incerca din rasputeri sa adoarma. Insa, de multe ori trecea si cate o ora pana cand reusea.

Intr-una din aceste seri in care soarele se ducea bland la culcare si ale carui raze inca mai luminau camera, baietelul incepuse sa se joace cu masinutele. Mama lui avusese o zi plina si isi dorea tare mult ca puiul ei sa reuseasca sa adoarma pentru a putea continua treburile casei. L-a rugat pe baietel sa parcheze masinile, a asteptat, l-a rugat iarasi pana cand la un moment dat i-a spus ca o sa i le ia si i le-a smuls din manute, punandu-le pe pat. Ii parea rau ca avusese acel moment de slabiciune, insa acum era prea tarziu.

Sursa foto: Google Free Image

Baietelul statea acum cu ochii in tavan, in timp ce mama lui il privea pe furis. Ii vazuse licarirea din ochisorii negri si remuscarile o cuprindeau din ce in ce mai tare.

- Imi pare rau! doar atat a putut spune.

Mai trecu un timp si mama isi imbratisa baietelul dandu-i cate un pupic. El s-a intors cu fata inspre ea spunand abia soptit:

- Nu ai procedat bine ca mi-ai smuls masinutele! Trebuia sa ma intrebi: te rog frumos, poti sa mi le dai?

Mama abia stapanindu-si lacrimile si suvoiul de vinovatie ii dadu dreptate si il pupase cu duiosie. Alta data era ea aceea care ii spunea aceste cuvinte cand el smulgea jucarii de la alti copii. Acum venise randul ei sa invete de la el. Baietelul ii ceruse una dintre masinute inapoi si mama i-o oferise.

Peste putin timp baietelul parea sa fi adormit. Mama a vrut sa il inveleasca si sa ii ia incet masinuta din mana pentru a o aseza pe pat. Cand a atins manuta si a inceput sa desprinda incet cate un degetel, baietelul a deschis ochisorii si a repetat ca intr-un vis in soapta:

- Nu asa!
- Te rog frumos, poti sa mi-o dai? Mama a zambit si i-a cerut frumos masinuta iar baietelul i-a dat-o. A adormit apoi linistit.

Mamei ii rasunau cuvintele lui spuse in soapta si stia ca drumul lor impreuna avea sa fie unul plin de raze de lumina ce vor strabate norii trecatori.

Sa-i ajutam pe copii sa doarma

Somnul nu vine in mod natural pentru multi dintre copii si atunci cand vine vorba sa doarma singuri sau sa doarma pe tot parcursul noptii intervin dificultatile.

Un copil mic in preajma caruia nu se afla nici un adult care sa il protejeze poate sa simta nesiguranta. Ca adulti simtul de a face diferenta intre locurile unde suntem sau nu in siguranta este mult mai dezvoltat si se extinde mult dincolo de caldura propriului pat, pana la casa sau cartierul in care locuim. Acest concept amplu de mediu sigur se dezvolta pe parcursul mai multor ani si este normal ca un copil sa simta ca are "nevoie" de contact fizic cu un adult inainte de a se simti suficient de increzator pentru a se relaxa si a dormi bine.

Majoritatea parintilor aleg sa faca lucrul cel mai convenabil ca sa ii bage pe cei mici la somn - le permit sa suga sau le da biberonul, stau langa ei si spera la cateva ore de odihna. Pentru unii dintre parinti exista un progres catre mai putine treziri pe noapte pana la somul complet pe parcursul noptii. Dar sunt si parinti care desi investesc luni de zile intr-o acomodare rabdatoare, urmeaza frustrare si acumulare de stres pentru ca nici ei si nici copilul nu reusesc sa doarma noaptea.

Sursa foto: Google Free Images

Copiii au nevoie sa le raspundem atunci cand se trezesc noaptea

Noi, parintii vrem sa ii ajutam pe copii sa invete sa doarma toata noaptea, dar de cele mai multe ori nu ne simtim comfortabil cu metodele recomandate care ne spun sa lasam copilul sa planga, speriat si singur, in patutul sau camera lui, fara nici un raspuns din partea noastra. Multi parinti nu suporta sa faca acest lucru. Nu se imbina aceasta perspectiva cu instinctul nostru de a ajuta si de a fi alaturi atunci cand copilul are nevoie de alinarea noastra. Acest instinct este bun.

Parintii trebuie sa raspunda atunci cand copilul plange. Copiii au nevoie sa stie ca vom fi acolo pentru ei, mai ales ca intreg sistemul lor le transmite ca ceva este in neregula.

Cum ii ajutam pe copii sa doarma cu abordarea "te voi asculta pana cand vei putea sa adormi"

Exista o cale eficienta si plina de suport pentru a gestiona problemele legate de somn ale copiilor. Aceasta abordarea ii permite copilului sa dizolve tensiunea care il trezeste si iti permite sa il ajuti sa isi recapete relaxarea pentru a dormi linistit. Nu este o abordare usoara, dar este una plina de iubire, respect si mai ales, functioneaza.

Principiile dupa care se ghideaza aceasta abordare sunt urmatoarele:

• cand copiii nu pot dormi toata noaptea ( asigurandu-ne ca nu exista probleme de sanatate sau de dezvoltare precum febra sau puseu de crestere ), de cele mai multe ori este o cauza emotionala care apare in creierul copilului in timpul somnului

• stresul emotional al copilului se poate vindeca atunci cand un adult poate sta langa copil si ii asculta emotiile. Plansul, lupta, transpiratul si tremuratul sunt cai prin care copiii vindeca fricile si durerile, atunci cand langa ei se afla un parinte atent care ii sprijina in acest proces. Faptul ca ne arata emotiile lui cele mai intense este modul cel mai bun prin care copilul se poate debarasa de incarcatura emotionala. Acele emotii pot veni din experiente dificile si dureroase, fie recente sau din trecut.

• copiii au capacitatea de a-si exprima emotiile de suparare intr-un mod viguros si rapid. Dar ceea ce stim noi despre aceste episoade este ca e nevoie sa le oprim imediat! Suntem invatati sa le oferim suzeta, mancare, leganat, sa-i certam si mai tarziu sa ii pedepsim sau sa ii lovim, in cazul in care plansul dureaza mai mult de un minut. Suntem invatati sa actionam impotriva instinctului sanatos al copilului nostru de a se debarasa de emotiile neplacute imediat ce ele apar.

Astfel, copiii inmagazineaza aceste suparari, incercand de multe ori pe parcursul unei zile sa le descarce, de obicei prin testarea limitelor sau facand crize din cauza unor lucruri marunte. Daca nu reusesc sa descarce aceste emotii in timpul zilei, ii pot deranja pe parcursul noptii.

Din aceasta cauza alaptarea sau leganatul unui copil care se trezeste des nu il va linisti astfel incat sa nu se trezeasca din nou. De fapt, cu cat rezervorul emotional al copilului este mai plin cu atat se va trezi mai des in speranta ca va avea sansa sa descarce aceste emotii. 

Ajuta-l pe copilul tau sa elibereze emotiile care il trezesc

Acest lucru este mai usor de facut ziua decat noaptea, asa ca o strategie buna este sa incerci mai intai sa asculti supararile copilului atunci cand ele apar pe parcursul zilei. Pur si simplu apropie-te, spune-i cu caldura ca esti acolo pentru el, ofera-i contact vizual si mangaiere si da-i voie sa planga sau chiar sa faca un tantrum pana cand se simte mai bine.

Copiii folosesc pretexte nesemnificative pentru a incepe procesul descarcarii emotiilor. Vor incepe sa planga pentru ca ii bagati bluza pe cap, pentru ca doriti sa il spalati pe cap, pentru ca plecati sase pasi de langa el sa puteti spala vasele sau ca nu poate manca din farfuria preferata. Atunci cand apare criza de furie si plansul , stati aproape de el validandu-i emotiile si nu incercati sa rezolvati acel lucru marunt care l-a suparat. Doar stati si ascultati-le sentimentele pentru o perioada cat mai mare de timp.

Atunci cand copiii ne vad ca suntem linistiti si ii ascultam, de cele mai multe ori incep sa planga si mai tare. Atentia voastra iubitoare le ofera increderea de a incerca sa vindece sentimente puternice de frica si durere. Ai incredere in copilul tau pentru ca stie cum sa se vindece cu tine alaturi. O sa vezi rezultate extraordinare dupa un plans bun, eliberator. Il va ajuta pe copilul tau sa se relaxeze, sa aiba incredere in tine si sa vada lumea ca pe un loc mai sigur. Tot ceea ce are nevoie este sa stie ca esti langa el, increzator ca totul este bine.

Aceasta este o parte a unui articol tradus din limba engleza si il puteti accesa aici.