Cuvintele parintilor stau marturie

Hand in Hand a ajutat mii de oameni din intreaga lume sa-si imbunatateasca viata de familie. Dar impactul pozitiv este resimtit cel mai mult dincolo de granitele individuale ale caselor.

Cu fiecare legatura parinte - copil intarita, acel copil va fi mai bine pregatit sa infrunte provocarile vietii.

Studiile arata ca o legatura emotionala puternica intre persoana de ingrijire si copil este cea mai buna armura a acestuia din urma impotriva drogurilor, violentei si a altor situatii adverse intalnite in cadrul societatii.

Intr-un sondaj de opinie recent, parintii nostri au raportat un grad de satisfactie de 98%. Dintre acestia 35% ne-au marturisit ca programul nostru a fost transformational, cu un impact major asupra relatiilor cu copiii dar si intre ceilalti membri, 39.3% ne-au spus ca programul nostru a fost foarte bun si le-a implinit nevoile imediate; in timp ce 24.4 % ne-au spus ca programul nostru a fost satisfacator si le-am oferit informatii aditionale pe care sa le foloseasca.

In acest moment abordarea Parenting by Connection este folosita de catre educatori, profesori, terapeuti si lideri ai comunitatilor din Statele Unite dar si la nivel international.

Acest articol a fost tradus din limba engleza si poate fi accesat integral aici.

Curs Emotii, Ascultare, Vindecare - 25 Aprilie, Cluj Napoca

Cursul Emotii, Ascultare, Vindecare are la baza abordarea Parenting prin conectare ( Parenting by Connection ) care a fost elaborata in urma multor ani de lucru cu sute de parinti, profesionisti in educatia copiilor si copii.

Instructorii Hand in Hand Parenting au schimbat vietile multor parinti singuri si a multor familii din intreaga lume.

In prezent organizatia Hand in Hand are instructori in SUA, Canada, America de Sud, Franta, Romania, Ungaria, Germania, Elvetia, Regatul Unit al Marii Britanii, Egipt, Africa de Sud, Israel, China, India, Australia.

Misiunea Hand in Hand este de a oferi parintilor resursele necesare pentru a putea sa creasca copii care sa ajunga adulti echilibrati emotional si cognitiv.

Valorile pe care le promovam

• ·        Ascultam cu respect
• ·        Oamenii sunt pe primul loc
• ·        Setam obiective importante
• ·        Deschidere
• ·        Apreciere

Cercetarile recente din domeniul neurostiintei arata ca, indiferent de mediul din care provin familiile, o conectare profunda parinte – copil este factorul cel mai puternic in prevenirea numeroaselor probleme sociale si  de sanatate, aici incluzand abuzul de droguri, violenta si sarcinile nedorite in adolescenta.

In cadrul cursului Emotii, Ascultare, Vindecare vom afla mai multe despre:

·        gestionarea comportamentelor anxioase si agresive ale copiilor

·        imbunatatirea cooperarii si cresterea conectarii prin joc

·        cum sa reactionati cu calm atunci cand copilul vostru tipa sau loveste

·        gestionarea situatiilor legate de somn si mancare

·        cum sa deveniti un parinte mai jucaus

·        cum sa ajutati copilul sa elibereze fricile si nesiguranta

·        reducerea situatiilor conflictuale dintre frati sau in cadrul unui colectiv

·        identificarea propriilor butoane dureroase si cum sa le gestionati

·        ceea ce il face pe copilul dumneavoastra sa aiba comportamente nepotrivite

·        cum sa ascultati si sa raspundeti unui copil atunci cand este suparat.

Intalnirile vor avea loc saptamanal si vor dura aproximativ 2 ore.

Pentru detalii si inscrieri puteti accesa linkul de pe pagina evenimentului.

Va astept cu drag si infinita bucurie!

Gina

Creierul este vulnerabil la traume in mod special la doua varste distincte

Capacitatea creierului nostru de a procesa informatia si de a se adapta in mod eficient depinde de un numar de factori printre care genele, nutritia si experientele de viata.

Aceste experiente de viata imprima o anumita influenta asupra creierului pe parcursul a cateva perioade sensibile atunci cand cel mai important muschi al nostru este supus remodelarii fizice, chimice si functionale.

Potrivit Tara Swart , neurocercetator si conferentiar in cadrul MIT, aceste perioade sunt "teribilii 2 ani" si etapa adolescentei, momente in care circuitele creierului sunt in modelare continua.

Ca rezultat, experientele traumatizante care se produc in timpul acestor perioade sensibile pot modifica activitatea creierului si, in ultima instanta, il pot schimba din punct de vedere genetic - cateodata pentru totdeauna.

"Teribilii 2 ani"

Pe parcursul primilor 2 ani de viata creierul se dezvolta intr-un ritm rapid. Incepand cu cel de-al doilea an ceva important se intampla - copiii incep sa vorbeasca.

"Mai intai incepem sa intelegem limbajul apoi incepem sa pronuntam cuvinte si acesta este un proces complex care se intampla in creier" a declarat catre Quartz, Tara Swart care conduce cercetari continue asupra creierului si asupra influentelor pe care aceste schimbari le au in a deveni lideri.

"Pe langa aceasta, copiii incep sa mearga - astfel ca din punct de vedere fizic este deasemenea o mare realizare pentru creier. Sa inveti si sa intelegi o noua limba iti forteaza creierul sa lucreze in moduri noi, formand noi conexiuni neuronale. Acesta este un proces mental costisitor, fapt pentru care invatarea unei noi limbi sau a unui instrument muzical devine deseori un lucru extenuant.

Cu atat de multe schimbari importante care au loc in creier intr-o perioada atat de scurta de timp, traumele fizice sau emotionale pot cauza momente potentiale de intrerupere a dezvoltarii neurologice. Chiar daca nu veti avea nici o amintire despre aceste momente de intrerupere ( majoritatea oamenilor nu-si pot aminti multe despre perioada de pana la 5 ani ), orice tip de eveniment traumatic - fie ca este vorba despre abuz, neglijare, probleme de sanatate sau separare de cei dragi - poate duce la deficite cognitive si de comportament mai tarziu in viata ". avertizeaza Tara Swart.

Sursa foto : Google, free images

Pentru a-si sustine punctul de vedere, Tara Swart indica numeroase studii  facute pe orfanii din Romania in anii 1980 si 1990.
Dupa ce regimul comunist s-a prabusit, 100000 de copii s-au gasit in situatia de a trai in conditii drastice in institutii guvernamentale supraaglomerate.
"Copiii erau hraniti, imbracati, imbaiati dar din multiple motive - unul dintre acestea fiind de a nu se inmulti germenii - acestia nu erau niciodata imbratisati si nu se juca nimeni cu ei", explica Swart.

"Erau multi indicatori care aratau ca acesti copii au crescut cu deficiente mentale si cu dificultati in a pastra slujbele sau ramanerea in relatii." Swart continua: " cand a devenit posibila scanarea craniana, au scanat creierele acestor copii deveniti adulti si au aratat ca aveau deficiente in sistemul limbic, parte a creierului care controleaza emotiile de baza."

Pe scurt, capacitatea oamenilor de a mentine relatii sociale corespunzatoare si de a dezvolta empatia depinde de afectiunea fizica, contactul vizual si timpul de joaca care au loc in copilaria timpurie. Chiar si un lucru simplu cum ar fi observarea expresiilor faciale si intelegerea lor este legat de starea de bine a copilului tau in varsta de 2 - 3 ani.

Cercetarea a aratat ca, creierele orfanilor romani aveau o activitate observabila mai mica decat media.
Ca rezultat, cercetatorii au concluzionat ca, copiii adoptati de familii iubitoare pana la varsta de 2 ani au o mai mare sansa de a se recupera in urma traumatismelor severe.

Anii adolescentei

Pana la varsta adolescentei, creierul ajunge la greutatea pe care o va mentine ca adult. Cam tot acum creierul incepe sa elimine acele conexiuni fragile sau cai neuronale nefolosite.

In aceasta perioada, lobii frontali ai creierului, si in mod special cortexul prefrontal, inregistreaza o activitate sporita si, pentru prima data, creierul este capabil sa compare si sa analizeze mai multe concepte complexe in acelasi timp.

Similar perioadei in care copilul invata sa vorbeasca, aceeasi perioada din viata adolescentului este marcata de o nevoie de a-si creste abilitatile de comunicare avansata si de maturitate emotionala.

"La acea varsta incep sa acorde un interes mai mare relatiilor sociale si politicii. Este cu adevarat sofisticat", noteaza Swart. Toata aceasta activitate a creierului este un motiv important pentru care adolescentii au nevoie de asa de mult somn.

Ceea ce devine mai evident este importanta stabilitatii si a sigurantei in dezvoltarea umana si, deasemenea, faptul ca aceasta stabilitate este legata de functionarea cognitiva.

In orice moment de-a lungul timpului o singura disfunctionalitate majora poate interveni si lasa urme in dezvoltarea creierului uman.

Poate ca nu putem intelege pe deplin cum aceste evenimente ne pot afecta vietile decat mai tarziu pe parcursul vietii - motiv pentru care eforturile facute in directia aflarii secretelor functionarii creierului raman vitale.

Acest articol a fost tradus din limba engleza si il puteti accesa integral aici.

Fiti ingrijorati pentru baieti, mai ales pentru bebelusii baieti!

Auzim adesea ca este nevoie sa fim mai duri cu baietii, ca au nevoie sa ne purtam in acest fel cu ei pentru a nu ajunge "papa lapte". Intelepciunea populara ne spune sa nu ne "rasfatam" copiii.

Gresit! Aceste idei au la baza neintelegerea modului in care bebelusii se dezvolta.
In schimb, ei au nevoie de parinti care sa le raspunda in mod pozitiv nevoilor pentru a creste frumos - acest lucru implicand auto control, abilitati sociale si grija pentru ceilalti.

O recenzie a unei cercetari empirice facuta de catre Dr. Allan N. Schore intitulata "All our sons: The developmental neurobiology and neuroendocrinology of boys at risk." ne arata de ce este nevoie sa fim ingrijorati despre modul in care tratam baietii atunci cand sunt bebelusi dar si in copilaria timpurie.

Mai jos sunt cateva cateva idei principale ale acestei recenzii:

De ce experientele timpurii influenteaza baietii intr-un mod mai semnificativ decat fetele?

• baietii se maturizeaza mai incet din punct de vedere fizic, social si lingvistic
• circuitele din creier cu rol de regulator de stres se maturizeaza mai incet la baieti atat intrauterin cat si extrauterin
• baietii sunt afectati mai mult in mod negativ de stresul datorat mediului extern, atat intrauterin cat si extrauterin, decat sunt fetele. Fetele au dezvoltate mai multe mecanisme interne care cresc rezistenta impotriva stresului.

In ce mod sunt baietii mai afectati decat fetele?

• baietii sunt mai vulnerabili in ceea ce priveste stresul si depresia mamei din perioada sarcinii, trauma legata de nastere ( separarea de mama ) sau o ingrijire necorespunzatoare ( o ingrijire care presupune multe situatii in care copilul nu se simte in siguranta ). Toate acestea compun tabloul unui atasament traumatizant si influenteaza in mod semnificativ dezvoltarea emisferei drepte a creierului - cea care se dezvolta mai rapid in copilaria timpurie fata de emisfera stanga. In mod normal emisfera dreapta este cea care infiinteaza circuitele auto regulatoare care corespund auto controlului si caracterului social.
• bebelusii baieti nascuti la termen au dupa examinarea neonatala un nivel mai mare de cortisol ( un hormon care indica stres ) decat indica fetele
• la 6 luni, baietii au un nivel mai mare de frustrare decat fetele. La 12 luni baietii reactioneaza mai repede la stimulii negativi decat fetele.
• Dr. Schore citeaza cercetarea lui Tronick, care concluzioneaza: "Baietii...sunt parteneri sociali mai solicitanti, isi regleaza starile emotionale mai greu  si este posibil sa aiba o mai mare nevoie de sprijinul mamelor in reglarea emotiilor. Aceasta solicitare intensa va afecta partenerul interactiv al bebelusului baiat."( p. 4 )

Ce concluzii putem extrage din aceste date?

Baietii sunt mai vulnerabili problemelor neuropsihiatrice care apar pe parcursul dezvoltarii ( fetele sunt mai vulnerabile la probleme care apar mai tarziu ).

Dr. Schore specifica, "in lumina maturizarii mai incete a creierului bebelusului baiat, atasamentul securizant al mamei ca regulator sensibil si interactiv al functiei emotionale din creierul drept imatur in primul an este esential pentru dezvoltarea socioemotionala optima a barbatilor." ( p.14 )

Concluzii

Desigur este important sa avem in vedere o ingrijire corespunzatoare pentru toti bebelusii, fie ei baieti sau fete.

Acest articol a fost tradus din limba engleza. Puteti accesa articolul integral aici.

Cum sa ne facem timp pentru timp de calitate cu copiii

Viata noastra este tare haotica. Intre serviciu, cumparaturi, ducerea si aducerea copiilor in si din diverse locuri, pregatirea meselor, curatenie, oare unde mai putem gasi resurse pentru a petrece timp de calitate cu copiii?

Timpul Special este minunatul instrument Parenting prin Conectare care poate fi strecurat indiferent de cat de ocupati suntem.

Este momentul pe care ni-l propunem pentru a acorda atentie nedivizata copiilor nostri.

Cum se face?

Simplu. Setati un timer pentru macar 5 minute si apoi intrebati copilul ce isi doreste sa faca impreuna cu voi.

Multi copii aleg sa contruiasca turnuri din lego, sa alerge, sa se joace de-a cursele de masini, sa coloreze, etc. Pot fi lucruri banale pe care acestia le aleg, dar se petrec sub ochii iubitori ai parintelui, si acest lucru, nu activitatea in sine, este ceea ce face ca acest timp sa fie “special”.

Ganditi-va cat de des au copiii ocazia sa isi conduca vietile si acest lucru sa se intample tocmai sub privirile incantate ale celor mai dragi persoane. Fie ca ii ajutam sa se spele pe dinti, ne rugam de ei sa isi manance mancarea, sa se imbrace, sa stea linistiti ca sa poata adormi, copiii, de la cei mai  mici si pana la adolescenti, sunt directionati in marea majoritate a timpului. 

De multe ori noi, parintii, avem nevoie de o pauza de la acest ritual si atunci ii trimitem sa se joace singuri. Totusi, parintii fac eforturi pentru a face fata tuturor cerintelor ce tin de cresterea copiilor. Micile momente de contact vizual, citirea unei povesti, o melodie cantata impreuna - sunt toate momente frumoase de conectare intre parinti si copii, insa nu la aceeasi intensitate pe care o aduce Timpul Special.

Sursa foto: Google free images

De ce este Timpul Special considerat un timp de calitate?  

Timpul Special iese in evidenta ca fiind special din doua motive principale:

●    Timpul Special ofera putere copiilor. Parintii urmeaza pur si simplu cerintele copiilor. Acesta este un mod frumos de a construi incredere in sine si incredere in parinte.

●    In Timpul Special, parintele acorda toata atentia lui copilului fara intrerupere. In mod normal, daca suna telefonul raspundem, daca masina de spalat termina ciclul de spalare, scoatem si intindem rufele, daca suna la usa cineva, mergem si raspundem. Pe durata timpului special aceste solicitari raman neadresate.

Patty Wipfler, intemeietoarea Hand in Hand, spune despre Timpul Special: “Acest instrument va va imbogati relatia cu copilul. Veti ajunge sa il cunoasteti pe dinafara si pe dinauntru. Va va arata ce ii place, ce iubeste, ce uraste si ce il sperie in Timpul Special. Si va face astfel incat sa testati moduri de joaca la care nu v-ati fi gandit vreodata.”

Pe langa aceasta oportunitate grozava de a va juca, timpul acesta aduce in viata copilului siguranta emotionala, construieste conectare si va creeaza ocazia sa intrati in lumea emotionala a copilului vostru.

Contextul de a fi ascultat pe care il aduce timpul special poate avea efecte revelatoare asupra modului in care copilul vostru priveste situatiile provocatoare.

Puteti folosi Timpul Special pentru a imbunatati diferite situatii precum:

●    Rutina de dimineata: 5 – 10 minute de timp special dimineata il vor pregati pe copil pentru a raspunde mai usor cerintelor de peste zi;

●    Inaintea unor situatii provocatoare: inainte de a merge la tuns, la o intalnire de joaca, la Biserica, etc.;

●    Reconectare: gradinita si scoala il scot pe copil din mediul cel mai comfortabil – familia. Timpul special ii poate ajuta pe copii sa isi regaseasca puterea de a va povesti despre experientele lor de peste zi;

●    Pregatirea temelor: cateva minute de timp special il vor ajuta sa se concentreze mai bine la ce are de facut;

●    Cand se comporta neadecvat: se plange, nimic nu-I convine, loveste, arunca. Timpul special il va ajuta sa lucreze la emotiile lui;

●    Vindecarea fricilor;

●    Atunci cand vrea sa faca lucruri pe care voi nu le agreati: dandu-i posibilitatea sa isi satisfaca curiozitatea facandu-le impreuna cu voi, ii va crea sentimentul ca este in siguranta in sanul familiei;

●    Inlaturarea stresului.

            Depinde de voi cat timp si cat de des veti alege sa explorati Timpul Special. Un lucru este sigur: chiar si pentru mici perioade de timp se vor vedea beneficiile care vin dupa timpul special.

            Acest text este adaptat dupa articolul “ How to make time for quality time with your kids”. Pentru a vizualiza articolul in limba engleza click aici. 

Cu drag,

Gina

Seminar: "Cum gestionam crizele de furie si agresivitatea copiilor?"

Dragi parinti si cadre didactice minunate,

Am placerea sa va invit in data de 18 Decembrie 2016 la seminarul "Cum gestionam crizele de furie si agresivitatea copiilor?" care va avea loc in Focsani la Scoala Gimnaziala "Stefan cel Mare" ( Scoala nr. 9 ).

Unui copil ii este teama atunci cand circumstantele pe care nu le poate controla sau intelege ii zguduie sentimentul fragil de siguranta.

Atunci cand copiilor le este frica devin inflexibili, incapatanati, agresivi sau timizi.

Frica este responsabila de :

·         momentele in care se despart cu greu de parinti atunci cand merg la gradinita/scoala

·         momentele de agresiune fizica

·         momentele in care smulg in loc sa-si astepte randul

·         momentele de timiditate care ii fac sa renunte la activitatile care le sunt dragi

·         faptul ca unii copii nu ridica mana la clasa niciodata

·         momentele in care copiii intrerup continuu

Frica se vindeca prin ras:

·         acordand Timp Special ( momente de conectare in care adultul preia rolul mai putin puternic si ii arata copilului toata dragostea si respectul )

·         urmand firul rasetelor ( observam ce il face pe copil sa rada si continuam sa facem acelasi lucru / fara gadilat – pierde controlul asupra propriului corp )

·         inversarea rolurilor ( adultii se arata speriati provocand astfel rasete )

·         harjoneala ( bataie cu perne / cazaturi teatrale in timpul luptei )

Frica se vindeca prin plans, tremurat si transpirat ( tantrumuri ):

·         atunci cand ne arata ca sunt pregatiti sa elibereze fricile le aratam acceptarea si caldura noastra ( “Stiu ca iti este greu acum. Sunt aici langa tine. Esti in siguranta acum!” )

Va astept cu drag sa dicutam despre toate acestea Duminica, 18 Decembrie !

Detalii si pe pagina evenimentului :

https://www.facebook.com/events/734108686741949/permalink/758553550964129/

Furtuni interioare

In momentul in care apar crizele de furie sau copilul meu devine agresiv fata de alti copii ( fata de mine ) butonul de panica interior incepe sa palpaie. Simt cum se acumuleaza tensiunea si de la rosu intermitent butonul devine rosu permanent, asemanator unui vulcan in momentul maxim de eruptie.

Aproape ca pot percepe senzatiile fizice din trecut, de atunci cand, mica fiind, trebuia sa impart jucarii ( desi eu nu imi doream acest lucru ) sau trebuia sa fiu " cuminte ". Si copilul din mine ar urla acum si ar face un tantrum insa propriul meu copil incepe sa-si exprime cele mai adanci simtaminte lasandu-ma dezarmata. 

Cu greu ma adun in cateva fractiuni de secunda pentru a putea fi acolo langa el. Imi doresc sa il las sa simta pentru ca mie nu imi era permis sa simt ( "nu mai plange!", " esti mare, nu ai motiv sa plangi" ). Toate imi rasuna ca un ecou in suflet si as vrea sa spun " lasati-ma sa simt!". Imi doresc sa ridic bolovanul care imi apasa sufletul.

Sursa foto: Google - free Images

Stiu ca atunci cand frustrarile se acumuleaza este normal sa iasa cumva din sistem. Tocmai acest lucru se intampla in timpul crizelor de furie. Este ca o pompa de curatare a deseurilor care nu ne lasa sa ne bucuram de lumina din interiorul nostru. 

Desigur, propriile mele deseuri emotionale ma impiedica sa fiu la fel de flexibila pe tot parcursul procesului de eliberare al copilului meu. 

Si este perfect in regula, Putem fi suficienti de buni , cu tot ceea ce simtim si suntem pentru copiii nostri.

Agresivitatea este mai greu de tolerat pentru multi dintre noi. Din vremuri demult trecute imi vin senzatii de frica, de abandon, de neputinta. Imi doresc sa se opreasca si imi rasuna cuvintele ( " potoleste-te! ma faci de rusine " ).

Imi vine sa-i spun acelasi lucru insa, dintr-o data ies din vis si imi reamintesc : agresivitate = frica. Frica este cea care a pus stapanire pe copilul meu si nu stie cum sa-mi spuna asta. Cel mai greu imi este atunci cand incepe sa arunce cu orice are la indemana.

Senzatia interioara este una de profunda dezamagire. O voce imi spune: sigur ceva din ceea ce fac este gresit pentru ca el nu ma mai asculta. Mesajul lui este " mami, imi este greu acum", " am nevoie sa ma ajuti sa trec peste starea asta". Insa, dictionarul intern imi traduce gresit. Ca si cum as fi esuat in meseria de parinte.

Incet, incet imi aduc aminte ca pentru el este suficient sa fiu acolo, prezenta in lumea lui. De multe ori propriul zbucium interior ramane pentru a fi cercetat cu alta ocazie. Si, incet, ma apropii de el, incercand sa il iau in brate, fuge, iar ma apropii, incepe sa rada si totul se transforma intr-o urmarire plina de rasete.

El este aici pentru mine sa pot invata ca nu controlul este cel mai important intr-o relatie. Desi, amintirile din propria copilarie se zbat si vin la suprafata sub forma " eu sunt adultul si trebuie sa ma asculti.

In fiecare zi fac tot ce pot pentru a-l ajuta sa iasa din izolare, sa stie ca sunt langa el chiar si atunci cand totul pare nesigur in jur.Cel mai mare dar pe care i-l fac in fiecare zi este lupta cu propriile stafii. Odata ce trimit cate una in neant pot sa fiu mai atenta la nevoile lui.

Si, cand furtuna se potoleste, ne imbratisam si intelegem, fiecare dintre noi ca am devenit mai puternici pentru ca am fost impreuna in mijlocul uraganului dar am reusit sa acostam in siguranta pe malul realitatii noastre.

Cu recunostinta,

Gina